Visul unei zi de vara...

Cati dintre noi nu am simtit mirosul ierbii crude.... adierea blanda vantului...sau mangaierea razelor de soare...in miezul unei zile de vara..........nu e chiar ca si in povestea shakespeariana, ma duce mai mult cu gandul la zilele de vacanta din copilarie cand ne tavaleam prin iarba si ne jucam lipsiti de griji cat era ziulica de lunga...cand stateam intinsi pe iarba si priveam spre cer, fara nici un gand anume..eram tineri si inocenti..........atunci nu ne intrebam:  ce se va alege de noi oare?.........

Into the wild

Traim intr-o lume condusa de reguli, asta e clar....zi de zi, si in orice imprejurare, suntem inconjurati pretutideni de reguli si de restrictii ale societatii pe care noi am creat-o......avem parte de o groaza de reguli morale,sociale si juridice de toate felurile si suntem condusi de oameni care modifica regulile jocului dupa cum vor ei...suntem, poate fara sa ne dam seama uneori, doar niste simple marionete..... Rousseau avea dreptate: omul se naste bun, doar societatea il perverteste.......libertatea e doar o iluzie, fiecare isi poate trai libertatea prin prisma propriei constiinte .....da, respectarea lor e o chestiune de echilibru......fiecare decide pentru el ce fel de reguli vrea sa respecte.....dar cati dintre noi oare au curajul sa le infrunte, sa infrunte societatea si regulile ei...............................dar oare inima.........inima,ce spune?...........................

Symphonicity

A inceput totul odata, demult, in frageda copilarie.....cand ascultam la un vechi pick-up primele discuri de vinil....aveam o intreaga colectie...primul pe care mi l-am cumparat cred, a fost cu Elvis Presley, nu mi-a zis nimeni pe atunci despre el, doar imi placea mie asa, cum "suna".....ma rog, s-au mai schimbat lucrurile de atunci.........acum imi dau seama  si ca, Pink Floyd nu se auzea atunci asa cum trebuia sa sune, dar asa au fost vremurile.......pianul, nu a contribuit prea mult, desi statea, la fel ca si acum, intr-un colt uitat al casei........hmmm, insa de atunci, pana la gadgeturile din ziua de azi....hei, e cale lunga...........Un lucru e cert, nu cred ca as putea trai fara muzica, sau cel putin nu mi-as putea imagina viata fara ea, poate pentru ca starneste in noi cele mai profunde instincte si ganduri......."fara muzica, viata ar fi o greseala"....si asta nu am zis-o eu, dar sunt perfect de acord cu Her Nietzsche...

Human nature

Odata cu trecerea timpului am invatat ca, in viata, oamenii pe care ii intalnim, ii intalnim cu un scop.Unii ne testeaza, altii se folosesc de noi, unii ne invata cate ceva, iar altii ne ranesc, unii ne judeca, altii ne starnesc inteligenta si creativitatea. 

Dar, cel mai important este ca vor fii si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din noi.......................

Lust for life

A fost odata ca niciodata o saminta de mac, care, purtata de vant si-a gasit intr-o zi salasul pe o pajiste, intr-un loc cald si luminos, sub mangaierea blanda a soarelui.....la inceput, aceasta samanta nu a facut decat sa-si doreasca sa creasca.....sa creasca si iar sa creasca...sa fie mare.. si in fiecare zi tot crestea cate un pic, a ajuns sa depaseasca alte plante si flori, si atunci a incercat-o primul sentiment de multumire.....dar si-a dorit mai mult, a vrut sa fie puternica, sa fie cea mai puternica planta, vroia sa cunoasca cat mai multe lucruri despre tot ceea ce o inconjoara....pana i-au aparut primii boboci care, sub razele blande ale soarelui au inflorit.....atunci  a simtit multumire....dar nu i-a ajuns si a vrut si mai mult.... dar, ca toate florile din lume florile au inceput sa i se ofileasca, si, petala cu petala au inceput sa o paraseasca.....si cand ultima picatura de viata i se scurgea prin tulpina...atunci si-a dat seama...si-a dat seama ca in tot acest timp in care si-a dorit tot timpul cate ceva....a uitat de se bucure de propria sa viata........

 Intr-o legenda, se spune ca o vrajitoare rea transformase o femeie intr-o floare de mac, ea putand parasi campul de maci pentru a-si vedea familia numai in timpul noptii. Intr-una din nopti, femeia i-a dezvaluit sotului ei ca vraja ar putea fi spulberata daca a doua zi acesta va culege de pe camp floarea de mac in care era preschimbata. Dimineata, barbatul s-a dus pe camp si si-a deosebit sotia in mijlocul a sute de flori de mac, intrucat aceasta nu era udata de roua zorilor, fiindca aceasta isi petrecuse noaptea alaturi de sotul ei. El a cules floarea, descantul vrajitoarei a fost destramat, iar cei doi au trait fericiti pana la adanci batraneti.......

Butterfly kisses

Odata, mai demult, cand eram inca doar un copil si abia asteptam sa vina vacanta.................. mama ( profesoara fiind ) m-a dus cu ea la scoala unde lucra si mi-a aratat un lucru extaordinar.........niste  larve inchise in coconii lor de matase ( caci pentru asta era si crescatoria )..........am inceput sa culegem frunze de dud din curtea scoli si i-am hranit....tare mi-as fii dorit sa-i  vad si cum se transforma in minunatiile de fluturi si cum zburda prin sala de clasa.........dar nu i-am vazut....probabil ca am ramas fascinata de atunci de ei............

Delicatete este primul cuvant care imi vine in minte cand ma gandesc la ei......mi se pare extraordinara transformarea lor.....cum se zbat ei sa iasa la lumina...si pentru ce?.....

Pe de alta parte, fluturii monarh, de exemplu, sunt un adevarat spectacol al naturii, singurii de altfel care migreaza din America de Nord pana in Mexic si inapoi, insa, intrucat ei traiesc doar doua luni, e nevoie de 4 generatii pentru a termina evenimentul......cata determinare Domle'..............

Sunshine

Asta e in amintirea zilelor de studentie cand, obositi de atat soare si distractie,  asteptam pe plaja cu sticla de martini in mana rasaritul soarelui, stateam cu fundul in nisip si cu picioarele in apa rece si asteptam nerabdatori sa apara pe cer culorile acelea minunate care iti taie respiratia si sa te lase cu gura cascata plina de admiratie.......................heeeee, ale tineretii valuri...:)... uneori ma apuca nostalgia vremurilor de atunci cand, tineri si nelinistiti asteptam sa luam viata in piept ( sau ea pe noi ?... ) traiam orice la intensitate maxima, puteam sa ne bucuram din orice si apreciam mult mai mult lucrurile de valoare, nu aveam atatea griji, atatea responsabilitati, chiar daca poate uneori, in subconstientul nostru ni le doream ..................cine n-a fost student, nu prea intelege, iar cine a fost, stie despre ce vorbesc.....v-am facut sa zambiti ? .......hm?............