A fost odata ca niciodata o saminta de mac, care, purtata de vant si-a gasit intr-o zi salasul pe o pajiste, intr-un loc cald si luminos, sub mangaierea blanda a soarelui.....la inceput, aceasta samanta nu a facut decat sa-si doreasca sa creasca.....sa creasca si iar sa creasca...sa fie mare.. si in fiecare zi tot crestea cate un pic, a ajuns sa depaseasca alte plante si flori, si atunci a incercat-o primul sentiment de multumire.....dar si-a dorit mai mult, a vrut sa fie puternica, sa fie cea mai puternica planta, vroia sa cunoasca cat mai multe lucruri despre tot ceea ce o inconjoara....pana i-au aparut primii boboci care, sub razele blande ale soarelui au inflorit.....atunci a simtit multumire....dar nu i-a ajuns si a vrut si mai mult.... dar, ca toate florile din lume florile au inceput sa i se ofileasca, si, petala cu petala au inceput sa o paraseasca.....si cand ultima picatura de viata i se scurgea prin tulpina...atunci si-a dat seama...si-a dat seama ca in tot acest timp in care si-a dorit tot timpul cate ceva....a uitat de se bucure de propria sa viata........
Intr-o legenda, se spune ca o vrajitoare rea transformase o femeie intr-o floare de mac, ea putand parasi campul de maci pentru a-si vedea familia numai in timpul noptii. Intr-una din nopti, femeia i-a dezvaluit sotului ei ca vraja ar putea fi spulberata daca a doua zi acesta va culege de pe camp floarea de mac in care era preschimbata. Dimineata, barbatul s-a dus pe camp si si-a deosebit sotia in mijlocul a sute de flori de mac, intrucat aceasta nu era udata de roua zorilor, fiindca aceasta isi petrecuse noaptea alaturi de sotul ei. El a cules floarea, descantul vrajitoarei a fost destramat, iar cei doi au trait fericiti pana la adanci batraneti.......
